Brusc, într-una din dimineţile trecute
m-am trezit cu senzaţia
că trupul meu nu suportă greutatea veşniciei.
Am cugetat inutil asupra problemei
mai ales că, pare-se,
nu sunt singurul care ar fi făcut-o.
Am descoperit deja că am un lucru în comun
cu toţi cei dinaintea mea frământaţi de acelaşi gând:
la aşa ceva nu există răspuns; există doar întrebări.
Da, e cumva hilar că viaţa
e condiţia necesară fiinţei
pentru a muri,
dar oare dacă ne-am naşte morţi
am regreta când ni se oferă şansa învierii?
miercuri, 21 martie 2012
vineri, 26 august 2011
Întrebări
Unde îţi este izvorul, iubire?
Cum de renaşti cotidian pe pământ?
De ce nu îţi cauţi o lume în care
oameni mai buni să te poarte în vorbă sau gând?
Ce sevă-ţi hrăneşte făptura plăpândă
în sufletele de piatră în care-ai crescut?
Şi cum de mai înfloreşti, însetată
de lacrimi uscate-n trecut?
Mai vin copii şi-ţi plâng la rădăcină
o lacrimă, o bucurie sau chiar un sărut.
Trec anii şi altor altare se-nchină
Nepăsători de raiul pierdut.
Îşi aduc de tine aminte bătrânii,
înşelaţi de zeii pe care i-au înfruptat,
te invocă-n secunda pierii...
iar tu reapari ca şi cum niciodată nu ai plecat.
Cum de renaşti cotidian pe pământ?
De ce nu îţi cauţi o lume în care
oameni mai buni să te poarte în vorbă sau gând?
Ce sevă-ţi hrăneşte făptura plăpândă
în sufletele de piatră în care-ai crescut?
Şi cum de mai înfloreşti, însetată
de lacrimi uscate-n trecut?
Mai vin copii şi-ţi plâng la rădăcină
o lacrimă, o bucurie sau chiar un sărut.
Trec anii şi altor altare se-nchină
Nepăsători de raiul pierdut.
Îşi aduc de tine aminte bătrânii,
înşelaţi de zeii pe care i-au înfruptat,
te invocă-n secunda pierii...
iar tu reapari ca şi cum niciodată nu ai plecat.
vineri, 29 iulie 2011
Răspunsuri
Întunericul mă găseşte sumbru
fără să priceapă că
numai din penumbră poate fi înţeleasă
frumuseţea luminii.
Cei cărora le vorbesc
mă consideră pesimist,
deşi prin tot ce spun
le călesc optimismul.
Apele mă judecă instabil,
deşi eu voi mai dura poate
şi când ele, cu alt chip,
mă vor zări a doua oară.
Oamenii mă văd trist,
fără să aprecieze delicateţea
de a lăsa, din când în când,
fericirea să se odihnească.
fără să priceapă că
numai din penumbră poate fi înţeleasă
frumuseţea luminii.
Cei cărora le vorbesc
mă consideră pesimist,
deşi prin tot ce spun
le călesc optimismul.
Apele mă judecă instabil,
deşi eu voi mai dura poate
şi când ele, cu alt chip,
mă vor zări a doua oară.
Oamenii mă văd trist,
fără să aprecieze delicateţea
de a lăsa, din când în când,
fericirea să se odihnească.
miercuri, 1 iunie 2011
Definiţie
...pentru Luiza-Maria.
Dacă mai zâmbim în somn
sau mai suntem cuprinşi de teamă
e semn că nu ni s-a scurs pe deplin
copilăria din suflet.
Dacă ne mai putem juca
în gând cu noi,
cei de odinioară,
înseamnă că nu am încetat să fim copii.
Dacă nu ne simţim străini
în propria copilărie,
aceasta trăieşte prin noi
şi ne transformă viaţa în joc.
Căci copilăria durează până când
învăţăm să ne numărăm păcatele,
iar maturitatea începe
atunci când ne oprim din numărat.
Dacă mai zâmbim în somn
sau mai suntem cuprinşi de teamă
e semn că nu ni s-a scurs pe deplin
copilăria din suflet.
Dacă ne mai putem juca
în gând cu noi,
cei de odinioară,
înseamnă că nu am încetat să fim copii.
Dacă nu ne simţim străini
în propria copilărie,
aceasta trăieşte prin noi
şi ne transformă viaţa în joc.
Căci copilăria durează până când
învăţăm să ne numărăm păcatele,
iar maturitatea începe
atunci când ne oprim din numărat.
vineri, 20 mai 2011
Antoine de Saint-Exupery
O civilizaţie se clădeşte pe ceea ce li se cere oamenilor, nu pe ceea ce li se dă.
Antoine de Saint-Exupery
Obligă-i pe oameni să clădească un turn şi vor fi fraţi. Ca să se urască, aruncă-le grăunţe.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)