sâmbătă, 19 octombrie 2013

Vremuri

,,Eee..acu-i di trăit!" îl aud pe bătrân
din spatele căruței pline cu făină.
Adevărul e că nu sacii plini îl bucurau,
pe cât sticla de lichior pe care și-o cumpărase de la centru.
Încerca acum, la bătrânețe, trecut de 80 de ani
să îndulcească greutățile vieții.
Cu ochi mici, albaștri și înalt
nu prea semăna cu oamenii de prin colinele pe unde se aciuase.
Venise în sat de dincolo de Siret,
,,cu izmenele în băț", cum râdea lumea.
Se însurase cu Anica, fată cu ceva stare dar rămasă fără tată,
pe care mama ei o mărita ca să nu își piardă rostul.
16 ani ea, 26 el, intraseră în viață cam abrupt.
Se luaseră cam pe vremea când
timpul nu mai avea răbdare cu oamenii,
așa că mobilizarea l-a desprins de cei doi copii
care nu învățaseră încă să îi spună tată.
Nimeni nu prea putea scoate de la el cum a fost în război.
Nu era nicicum subiectul lui favorit.
Spunea câteodată, doar la băutură,
că el nu a omorât oameni....
Știa însă că hrănise moartea. Fusese ajutor de mitralieră.
Nu rămăsese cu o idee prea bună despre oameni
din toată perioada asta.
,,Omu-i dracu!" rezuma el devastator ființa umană,
atunci când nega cerurile.
Luptase până în Caucaz ca vânător de munte,
iar pe drumul de întoarcere căzuse prizonier în Crimeea.
Asta a fost tot ce a știut femeia despre el ani buni.
Când era întrebat de lagăr răspundea în batjocură
că trăise bine și mâncase numai caș.
Terciul de ovăz, numit cașa de ruși,
fusese hrana de bază în lagăre.
4 ani a stat a rătăcit prin stepa caspică,
iar când a fost eliberat, parcă era deja prea târziu.
Pentru cei întorși din lagăr numărul copiilor de pe prispă
era un bun indicator al fidelității femeii.
Puteau fi mai puțini, iar asta trecea cumva,
dar uneori erau mai mulți, iar asta nu mai trecea.
Bunăoară, unul din capătul satului  și-a găsit femeia
cu burta la gură, și, neputând suporta afrontul,
a fugit în lume cu șatra de țigani.
Grigore fusese mai băftos. Copiii erau în același efectiv,
numai că prima dată când l-au văzut, mărișori,
au fugit din ogradă, neștiind la ce mai este bun un tată
după ce ai învățat să înțelegi lumea fără el.
Ce a urmat nu a fost mai ușor.
Deosebirea era că greul ce a urmat, față de cel din război,
era de multe ori și frumos. 7 copii.
Abia mai spre bătrânețe,  începuse să îi placă viața,
tocmai când viața nu îl mai plăcea pe el.

Bunicului de pe mamă, Grigore, născut în 1913.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu