Phoenix

Din prea multă grijă pentru curăţenie
am şters toată cenuşa din noi,
am aruncat-o în văzduhul trecutului,
 lăsând pasărea Phoenix fără obiectul renaşterii.
Ne-am obişnuit uşor cu noua fiinţă
- mai salubră şi vandabilă -
şi am uitat să visăm la nemurire
prea îndrăgostiţi de a fi oameni.

Încă o întrebare

Brusc, într-una din dimineţile trecute
m-am trezit cu senzaţia
că trupul meu nu suportă greutatea veşniciei.
Am cugetat inutil asupra problemei
mai ales că, pare-se,
nu sunt singurul care ar fi făcut-o.
Am descoperit deja că am un lucru în comun
cu toţi cei dinaintea mea frământaţi de acelaşi gând:
la aşa ceva nu există răspuns; există doar întrebări.
Da, e cumva hilar că viaţa
e condiţia necesară fiinţei
pentru a muri,
dar oare dacă ne-am naşte morţi
am regreta când ni se oferă şansa învierii?