marți, 30 noiembrie 2010

Disensiuni

Recunosc, am multe divergenţe
cu propria-mi persoană
şi reuşesc, uneori,
chiar să îmi devin antipatic.
Adesea, e aşa o ceartă în mine
încât nu mai aud nimic
din tot ceea ce
spun celorlalţi.
Îmi vine chiar să mă plesnesc,
dar mă abţin, pentru că
nu ştiu căruia din mine
i-ar aparţine obrazul lovit.
Totuţi, cel mai rău este
dacă ajung să îmi întorc spatele
şi nu mă mai pot
privi în ochi.
Poate şi de aceea nu ştiu ce vor
oamenii din jur cărora le ţip:
- Ce aveţi cu mine,
când în mine sunt atîţia eu?

duminică, 28 noiembrie 2010

Contopire

Într-adevăr, între un om şi un alt om nu există nici o comunicare. Chiar dacă îi apropie într-o clipă ceva, clipa de contopire nu coincide. Se depărtează, se contractează fiecare ca melcii în spirala lor de calcar.

vineri, 12 noiembrie 2010

Boală

Se întâmplă uneori
să mă doară capul
cu tot cu suflet.
Alteori, mă ţine un junghi
în gândurile bune
şi parcă nu mai am nici o vlagă
în rostirea vorbelor frumoase.
Îmi pare adesea
că pulsul iubirii îmi scade
atât de mult,
încât rămân fără lacrimi.
Doctorii sunt depăşiţi
de simptomele mele
şi clatină din cap
apocaliptic.
Încerc să mă vindec singur
înghiţind dimineaţa răsărit de soare
dar mai simt o vreme boala în mine,
până când îmi dau seama
că trăiesc.

vineri, 5 noiembrie 2010

Despre cuvinte şi oameni

Când mor poeţii,
oamenii doar mimează tristeţea
şi numai cuvintele suferă cu adevărat,
căzute pradă nerostirii veşnice.
Doar acestea simt neîmplinirea gândului
că vor rămâne poate fără pereche,
înşirate fără noimă
pe colţuri putrezite de hârtie.
Fără poeţi cuvântul simte că îşi pierde sensul
şi e ca şi cum oamenii îşi pierd sufletele,
căci fără ei cuvântul e o adunare finită de litere
la fel cum noi suntem o sumă de carne şi oase.
Ar trebui să înţelegem suferinţa cuvintelor
pentru că orice om se simte în viaţă, măcar uneori,
cuvânt fără sens, nearticulat şi tern
aflat în căutarea poetului ce-i va găsi perechea.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Creierul nostru a fost proiectat pentru a înţelege vânătoarea şi culesul, împerecherea şi creşterea copiilor: o lume cu obiecte modeste. Nu suntem echipaţi pentru a înţelege ceea ce e foarte mic sau foarte mare; lucruri a căror durată se măsoară în picosecunde sau giga-ani.