Vestigii

Simt că sunt o adevărată necropolă
în care zac amestecate
rămăşiţe din sufletele nesfârşitelor generaţii
ale străbunilor mei.
Oamenii pe care îi întâlnesc în viaţă
au cu toţii veleităţi de arheologi
şi-mi sapă cu încăpăţânare la temelie,
căutând sentimente unicat.
Jefuit de multe comori sufleteşti
cu care eram înzestrat,
mi-am deschis un magazin în priviri
unde vând, în schimbul zâmbetelor,
copii fidele ale originalelor.
Noii cumpărători pleacă fericiţi
de noile lor achiziţii, cumpărate pe nimic,
neştiind că ceea ce au,
nu vor avea niciodată.