Brusc, într-una din dimineţile trecute
m-am trezit cu senzaţia
că trupul meu nu suportă greutatea veşniciei.
Am cugetat inutil asupra problemei
mai ales că, pare-se,
nu sunt singurul care ar fi făcut-o.
Am descoperit deja că am un lucru în comun
cu toţi cei dinaintea mea frământaţi de acelaşi gând:
la aşa ceva nu există răspuns; există doar întrebări.
Da, e cumva hilar că viaţa
e condiţia necesară fiinţei
pentru a muri,
dar oare dacă ne-am naşte morţi
am regreta când ni se oferă şansa învierii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu