marți, 11 ianuarie 2011

Coşmar

Mă scufundam în mlaştina disperării
tras spre adâncuri de gânduri negre,
dar am răzbit spre suprafaţă
când nu am mai pus toate greutăţile pe suflet.
Am sângerat în partea inimii
ca străpuns de o lance a regretelor,
dar rana mi s-a închis hotărându-mă
să ţin cont de cine îmi stă în coastă.
Am aruncat împotriva mea plăgi biblice
încât pielea mi se umpluse de lepră,
aşa că mi-am propus să am grijă
la cine îmi intră pe sub piele.
Am mai visat că zăceam cu creierii sfărâmaţi
de un glonţ tras în războiul cu mine însumi
şi m-am trezit convins că trebuie să fiu mai atent
la tot ce îmi trece prin cap.

7 comentarii:

  1. multumesc. se mai intampla...chiar nu pot controla tot ce imi trece prin cap :)

    RăspundețiȘtergere
  2. subscriu la ce a zis Adi. ultimele 4 versuri - geniale!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oh,Doamne...sa nu pui toate greutatile pe suflet,sa tii cont de cine sta in coasta,cine iti intra pe sub piele...?
    Tu chiar vrei ca virgula sa bata punctul...???!


    Nu cred ca am sa te iert vreodata ca esti cel mai bun la vorbe de suflet!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce coşmar...
    Există tentaţia de " a fura" câteva rânduri din coşmar, spre a le posta undeva şi chiar de n-aş face-o, acest coşmar există-n oricare dar nu în felul ăsta descris. :)

    RăspundețiȘtergere
  5. geniale??voi stiti ce inseamna geniale??
    ultimele 4 versuri sunt niste versuri normale care le poate scrie aproape oricine.

    RăspundețiȘtergere
  6. si de ce nu le-ai scris tu,"anonim"person...? pentru ca nu esti in stare :)

    RăspundețiȘtergere