Recurs la bucătăria românească

Nu cred să nu se fi confruntat cineva cu întrebarea: ce e românesc în bucătăria românească? Până la pasajul pe care îl redau mai jos extras din extraordinarul roman Groapa de Eugen Barbu, credeam că bucătăria noastră e una în mare măsură de import. Dar iată cum arăta un meniu într-un local din mahalaua Bucureştiului interbelic....

,,AICI CÎNTĂ ZAVAIDOC, CÎNTĂRET POPULAR DE ARII ŞI CÎNTECE NAŢIONALE. ÎNCURAJAŢI ARTIŞTII ROMÂNI!
DACA BEI MORI, DACA NU BEI TOT MORI! DECI MAI BINE BEA CĂ VIATA E SCURTĂ! BORTOASA VĂ ZICE POFTĂ BUNĂ! CONSUMAŢI RENUMIŢII PATRICIENI DE CASĂ!
Un tal aduse o listă de mâncare şi i-o dădu lui Bozoncea. Pe hârtia lucioasă, felurile erau scrise cu creion chimic, într-un fel curios:
MENU
LA BORTOASA, restaurant şi grădină, cântă ZAVAIDOC şi orchestra
ANTREURI:
Ridichi, brânză Telemea, roşii la gheată, caşcaval, şvifer, peşte, omar, stridie, Morun. ICRE.
Ţuică, secărică, drojdie.
SALATĂ LA GREC
Nu consumaţi scobitorile la ciorbă!
Dacă nu-i bună salata, ascultă-l pe ZAVAIDOC!
CIORBE:
Supă grasă cu mujdei. Renumita ciorbă de SUS INIMA ROMÂNI! Ciorbă de bătături. Oasele daţi-le la câini!
FELURI:
Ostropel de văcuţă cu Salată VERDE.
Anghimaft cu orez.
Ardei umpluţi.
Raci.
Astăzi: FRIGANELE. BEŢI VINURILE NOASTRE: Muscat-Ottonel, Saba, Valea
Dosului.
FRIPTURI:
Purceluş la MICA VITEZĂ
VACĂ cu cartofi pai
RIDICHI Accelerat
Fudulii de berbec
INIMĂ LA TAVĂ cu spanac Mititei,
patricieni, debreţini la comandă.
VIN NEGRU, Mamă, mamă Bere blondă şi brună la halbă şi la Ţap. Dă chelnerului bacşiş şi nu uita pe lăutari! V O E B U N Ă!
Cafele, prăjituri de casă. Lichior, Ţigări
POFTĂ BUNĂ vă urează BORTOASA
Urma o fotografie a patroanei, o femeie de vreo patruzeci de ani, grasă şi veselă, care râdea clienţilor." Groapa, Eugen Barbu.

Cred că aţi găsit deja multe preparate ce reprezintă o clară necunoscută. Sunt de părere că veritabila bucătărie românească a murit şi ea în închisorile comuniste. Restaurantele tip cantină de după '50 au spulberat această diversitate culinară pe care şi-o permitea şi mahalagiul bucureştean, substituind-o cu universala ceafă de porc (un fel de străbunică a aripioarelor de la KFC).