Recunosc, am multe divergenţe
cu propria-mi persoană
şi reuşesc, uneori,
chiar să îmi devin antipatic.
Adesea, e aşa o ceartă în mine
încât nu mai aud nimic
din tot ceea ce
spun celorlalţi.
Îmi vine chiar să mă plesnesc,
dar mă abţin, pentru că
nu ştiu căruia din mine
i-ar aparţine obrazul lovit.
Totuţi, cel mai rău este
dacă ajung să îmi întorc spatele
şi nu mă mai pot
privi în ochi.
Poate şi de aceea nu ştiu ce vor
oamenii din jur cărora le ţip:
- Ce aveţi cu mine,
când în mine sunt atîţia eu?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sau tulburare disociativa
RăspundețiȘtergereaha, deci e patologic.
RăspundețiȘtergerecategoric
RăspundețiȘtergeredar daca ajuta cu ceva, nu esti singurul
RăspundețiȘtergereasta e tragic....am confirmarea ca sunt miliarde de bolnavi pe lume!!!
RăspundețiȘtergereDe ce "atîţia"?
RăspundețiȘtergereNu vă abţineţi că nu e bine! Dăunează grav sănătăţii!
Şi de când această atitudine? Poate că vorbele mele sunt ironice, dar nu mă aşteptam să găsesc o astfel de dimensiune la dvs.
nu ma abtin si nici nu daunez sanatatii. nu stiu ce dimensiuni regasesti in mine.
RăspundețiȘtergereeu sunt de parere ca aceste "DIMENSIUNI" se gasesc in noi toti, insa putini avem curajul sa recunoastem, sau sa le aratam.. si sunt convinsa ca si tu Anonim ti-ai pus de cateva ori ACEA intrebare si cu siguranta nu ai gasit raspunsul nici pana in prezent..
RăspundețiȘtergereAşa e Violeta şi recunosc, nu te contrazic în afirmaţiile tale.
RăspundețiȘtergereA fost mai mult o mirare la rândurile scrise de autor.
aha! am inteles! oricum e un inceput bun ca ai recunoscut..:)
RăspundețiȘtergere