Când mor poeţii,
oamenii doar mimează tristeţea
şi numai cuvintele suferă cu adevărat,
căzute pradă nerostirii veşnice.
Doar acestea simt neîmplinirea gândului
că vor rămâne poate fără pereche,
înşirate fără noimă
pe colţuri putrezite de hârtie.
Fără poeţi cuvântul simte că îşi pierde sensul
şi e ca şi cum oamenii îşi pierd sufletele,
căci fără ei cuvântul e o adunare finită de litere
la fel cum noi suntem o sumă de carne şi oase.
Ar trebui să înţelegem suferinţa cuvintelor
pentru că orice om se simte în viaţă, măcar uneori,
cuvânt fără sens, nearticulat şi tern
aflat în căutarea poetului ce-i va găsi perechea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu