Meteorologice IV

Între timp nu mai plouase deloc, cerul era ca de scrum, fără un nor, iar vântul, când ieşea din letargie, semăna cu respiraţia unui om bolnav. Mari crăpături apăreau în pământ ca nişte şerpi.[...] Un gust de cenuşă care la început stăruia în aer numai la amiază, devenise aproape permanent. Până şi noaptea căldura era sufocantă. Iarba se asprise şi pe alocuri se sfărâma.